Radiotelemetru P-18
Radiotelemetru P-18
Radioaltimetru P-18

25 iulie - Ziua Radiolocaţiei

PrinteazăPrinteazăTrimite unui coleg prin emailTrimite unui coleg prin email
   Anul acesta (2005) se implinesc 53 de ani, de cand un tanar locotenent de transmi­siuni, era adus in mare taina pe stadionul unei unitati de transmisiuni de la Punctul de comanda “Trifoiul”, la marginea Bucurestiului, pe drumul spre “Doi cocosi”.

   In acea dimineata de iulie, locotenentul, care facea parte din Regimentul 6 Transmisiuni, era asteptat de mai multi ofiteri superiori din Comandamentul Fortelor Aeriene impreuna cu locotenentul major Iuri Vavilov, instructor sovietic. El, transmisionistul, urma sa faca cunostinta cu o arma noua, care isi incepea existenta in Armata Romana - Arma Radiolocatie.

   Cam asa a inceput istoria unei arme in care destinul a facut ca eu, semnatarul acestor randuri, sa fiu acel locotenent de acum peste cinci decenii.

   Din acea zi, viata mea s-a complicat. Trebuia sa invat o tehnica noua, intr-o limba pe care n-o stapaneam perfect, fara translator si apoi sa-mi formez o echipa cu care sa demonstrez calitatile armei noi in descoperirea avioanelor de vanatoare si dirijarea acestora la intalnirea cu avioanele straine care ne survolau spatiul aerian.

   Au trecut trei luni de munca asidua cu instalarea statiei desfasurata pe sapte masini Studebaker, doua dintre ele fiind echipate cu motoare necesare furnizarii energiei electrice, iar pe o platforma auto era instalata antena dreptunghiulara cu dipoli orizontali.

   Dupa aceste trei luni a urmat un curs de o luna cu ofiteri din cateva unitati, viitori sefi de statii de radiolocatie la aeroporturile militare unde se pregateau pilotii aviatiei de vanatoare. In acelasi timp, alaturi de noi se desfasura un alt curs cu ofiterii din CAAT, viitori sefi de statii din punctele de supraveghere a spatiului aerian din Apararea Teritoriului.

   Dupa terminarea cursului cu ofiterii am impachetat statia, fiind gata sa ma deplasez in dispozitiv. Cel mai apropiat aeroport militar de Bucuresti era Ianca, unde pilotii Diviziei 97 Aviatie de Vanatoare Reactiva invatau si se perfectionau in zborul pe avioanele reactive IAK.

   Pana in toamna, statia a functionat la marginea aerodromului, urmarind instruirea viitorilor piloti de vanatoare reactiva. Mesajele noastre despre avioanele descoperite erau transmise la punctul de comanda al Diviziei si la cel al Conducerii zborului.

   In toamna am fost mutat la CFAM in functia de loctiitor cu Radiolocatia a sefului de stat major. Aviatia urma sa primeasca tehnica noua de radiolocatie, statiile P20, P8 si P3 apoi P10 si altele. Acestea trebuiau instalate la aeroporturile aviatiei militare de vanatoare de la Craiova, Deveselu, Silistea Gumesti, Caransebes, Giarmata si Mihail Kogalniceanu.

   Incepea o munca de pregatire a echipajelor statiilor si apoi de instalare a statiilor la obiectivele respective. Dupa aceea, urma pregatirea pilotilor in noua tehnica, lucru ce l-am executat impreuna cu ofiterii navigatori din CFAM, prin deplasari la fiecare aerodrom, prin cursuri de pregatire a ofiterilor piloti si a cadrelor de la comanda Diviziei sau Regimentului de Aviatie Reactiva.

   A fost o munca in care s-au depus multe eforturi si multa dragoste, fiind constient ca fara aceasta noua arma ce se nastea in Armata Romaniei nu se va putea utiliza la capacitate maxima tehnica de radiolocatie, cat si cea de conducere in zborul avioanelor reactive de vanatoare.

   Cu ocazia Zilei Radiolocatiei, in calitate de pionier al radiolocatiei in Armata Romana, urez tuturor radiolocatoristilor mult succes si noroc in stapanirea noii tehnici de radiolocatie pe care o deservesc, la care noi, cei de la inceput, nici nu indrazneam sa ne gandim ca va exista vreodata.

   Material de Colonel (r) George DUTU

(articol preluat de pe site-ul www.presamil.ro)